Urinări dese, treziri repetate în timpul nopții, jet urinar slab sau senzația că vezica nu se golește complet: aceste simptome pot apărea atunci când prostata mărită îngustează uretra. Afecțiunea se numește hiperplazie benignă de prostată (HBP). „Benignă” înseamnă că mărirea prostatei nu este, în sine, cancer, însă simptomele merită evaluate, deoarece pot avea și alte cauze.
Tratamentul nu înseamnă automat operație. Pentru unii pacienți sunt suficiente monitorizarea, schimbările de rutină sau medicamentele. Atunci când simptomele rămân supărătoare ori apar complicații, medicul urolog poate recomanda o procedură. Alegerea depinde de dimensiunea și forma prostatei, de starea generală de sănătate și de ceea ce contează cel mai mult pentru pacient, inclusiv păstrarea funcției ejaculatorii.
Când este nevoie de o intervenție?
O procedură poate fi recomandată dacă tratamentul conservator sau medicamentos nu ameliorează suficient simptomele. Există și situații în care intervenția devine, de regulă, necesară: retenție urinară repetată, infecții urinare recurente, calculi vezicali, sânge în urină persistent din cauza HBP sau afectarea căilor urinare superioare prin blocarea scurgerii urinei.
Înainte de a alege metoda, urologul trebuie să stabilească în ce măsură simptomele sunt provocate de obstrucția produsă de prostată. O procedură asupra prostatei nu va rezolva în mod necesar toate urinările nocturne sau frecvente dacă acestea au și alte cauze.
Ce tratamente moderne există?
Rezecția transuretrală bipolară a prostatei (TURP bipolară)
Rezecția transuretrală bipolară a prostatei reprezintă una dintre principalele metode endoscopice utilizate în tratamentul hiperplaziei benigne de prostată. Procedura se realizează pe cale naturală, prin uretră, fără incizii externe, și presupune îndepărtarea controlată a țesutului prostatic care blochează fluxul urinar. Tehnologia bipolară permite o hemostază eficientă și utilizarea serului fiziologic în timpul intervenției, contribuind la creșterea siguranței procedurii și la reducerea riscului de sângerare.
Această metodă poate ameliora semnificativ simptome precum jetul urinar slab, dificultatea de a începe urinarea, golirea incompletă a vezicii și urinările frecvente, inclusiv cele nocturne. Indicația se stabilește individual, în funcție de volumul prostatei, severitatea simptomelor, afecțiunile asociate și rezultatele investigațiilor urologice.
Enucleerea endoscopică cu laser: HoLEP și tehnicile cu laser thulium
Prin această procedură, medicul introduce instrumentele prin uretră și îndepărtează țesutul prostatic care blochează fluxul urinar. HoLEP folosește laserul holmium; există și tehnici de enucleere cu laser thulium. Acestea pot fi opțiuni pentru pacienții cu simptome moderate sau severe, inclusiv pentru prostate mari, în funcție de evaluarea urologică și de experiența echipei. HoLEP este recomandată de ghidurile europene ca alternativă la rezecția transuretrală sau la operația deschisă.
Vaporizarea prostatei cu laser
Laserul este utilizat pentru a vaporiza țesutul care îngustează uretra. Procedura se efectuează tot pe cale endoscopică. Poate fi potrivită pentru anumite dimensiuni ale prostatei și este una dintre opțiunile pe care urologul le poate lua în calcul la pacienții care urmează tratament antiagregant sau anticoagulant; gestionarea acestor medicamente se decide individual.
Aquablation: îndepărtarea țesutului cu jet de apă
Aquablation folosește imagini ecografice pentru planificarea tratamentului și un jet de apă de mare viteză pentru îndepărtarea țesutului prostatic obstructiv. Ghidurile europene o recomandă ca alternativă la rezecția transuretrală pentru pacienții cu simptome moderate sau severe și volum prostatic de 30–80 ml, în special când păstrarea ejaculării este o prioritate. Aceasta reprezintă o șansă mai bună de conservare a funcției ejaculatorii în anumite comparații clinice, nu o garanție pentru fiecare pacient.
Terapia cu vapori de apă
Această metodă introduce vapori de apă în zonele de țesut prostatic care produc obstrucția. Țesutul tratat se reduce treptat, astfel că ameliorarea nu este neapărat imediată. Poate fi de interes pentru pacienții care acordă o mare importanță păstrării funcției sexuale, dar îmbunătățirea fluxului urinar poate fi mai mică decât după unele proceduri care îndepărtează direct țesutul. Disponibilitatea și potrivirea metodei trebuie discutate cu urologul.
Implanturile de tip „prostatic urethral lift” (UroLift)
Prin această tehnică, mici implanturi permanente depărtează lobii laterali ai prostatei și lărgesc canalul prin care trece urina. Ghidurile europene o recomandă, pentru pacienții interesați de păstrarea ejaculării, în cazul prostatei sub 70 ml, fără lob median. Ameliorarea obstrucției poate fi mai redusă decât după rezecția transuretrală, iar posibilitatea unui nou tratament trebuie discutată înaintea procedurii.
Cum se alege tratamentul potrivit?
Nu există o procedură „perfectă” pentru toți pacienții. O prostată mare, prezența unui lob median, retenția urinară, tratamentul anticoagulant sau dorința de a păstra ejacularea pot schimba recomandarea. Unele metode urmăresc îndepărtarea cât mai completă a țesutului obstructiv; altele pun accent pe o intervenție mai redusă și pe anumite rezultate legate de calitatea vieții. Fiecare alegere are propriile riscuri și o posibilitate diferită de a necesita tratament ulterior.
Dacă simptomele urinare îți afectează somnul sau activitățile zilnice, programează un consult urologic. Evaluarea poate arăta dacă este indicat un tratament și care dintre opțiunile disponibile răspunde cel mai bine situației tale.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală.
